Ieri, sâmbătă, am avut mulatașteptatul bal de absolvire la Școala de Studii Avansate în Jurnalism. Acesta a fost organizat mai puțin obișnuit. În loc de o sărbătoare cu mese pompoase, cântece și dansuri, am avut parte de un bal în… ținute sport. Și asta pentru că am mers într-o vizită de documentare la Rezina. Mai întâi am mers la redacția ziarului ”Cuvântul” apoi la un canal de televiziune local ”ELITA-TV”. M-am convins încă o dată că moldovenii noștri sunt foarte ospitalieri și binevoitori atunci când e vorba de oaspeți. Am cunoscut oameni noi, locuri frumoase, în special dealul de pe malul râului Nistru, care separa orașul Râbnița de Rezina. Un alt moment la fel de important, poate cel mai așteptat de noi, absolvenții școlii, fost recepția de la restaurant și înmânarea certificatelor de absolvire.
”Balul” s-a terminat cu o vizită mai lungă la Saharna, o regiune de o frumusețe rară. Mănăstiri rupestre, monumente ale naturii, stânci, cruci, dealuri de pietre, cascade… Toate acestea le poți vedea și în Moldova, fără să mergi undeva peste hotare. Suntem și noi destul de bogați din punct de vedere spiritual și în ceea ce privește frumusețea naturii din jurul nostru. Am rămas indignată de un singur lucru: vizitatorii acestor locuri, probabil din lipsă de educațe, fac mizerie mare aruncând sticle, hârtii, și alte lucruri care strică imaginea acestei comori naturale Saharna. ![]()
De poze nici nu mai vorbesc, fotografii peste fotografii, eram niște modele urcate pe stânci, pozând așezat, în picioare, individual și în colectiv, cred ca am putea face un adevărat film de lung metraj cu momentele de care am avut parte înr-o singură zi.
Bineînțeles că vizita la Rezina s-a soldat cu un reportaj radio realizat de colega noastră Diana Lungu, care a făcut niște interviuri, înregistrări de ambianță (adică noi, studenții, cântând și chiuind tot drumul). Interlocutorii au vorbit despre impresiile lor despre școală, eu ca șef
am spus ce cred eu despre faptul că mandatul meu expiră, ceilalți și-au spus părerile referitor la colegi, procesul de studii și școală în genere.
În drum spre Chișinău, gurile nu ne-au tăcut. Am cântat tot felul de cântece, am râs și ne-am bucurat de ultimele momente când mai suntem toți împreună. Păcat că s-au terminat, păcat că nu vom mai fi împreună, o grupă de tineri entuziaști, veseli și plini de energie.
Împreună cu noi, în excursie au mers Olivia Pârțac și Eugen Râbca, instructorii care ne-au predat cursul de Legislația mass-media, și reprezentanta Press Now, organizație care sprijină mass-media independentă,co-finanțator al Școlii de Studii Avansate în Jurnalism, Beta Plebani. Mi-aș fi dorit ca să-i avem alături de noi și pe ceilalți instructori în această zi minunată, dar din păcate aceștia nu au venit. Probabil erau foarte ocupați cu serviciul…



mi-ai luat-o inainte cu scrisul :). ca sa nu ma repet eu voi da crimpeie din interviul realizat la intoarcere.
Offf, Marioara, Marioara. si mie mi-i dor de voi toti. Si cred ca dorul asta il au toti mai ales cind timpul trece iar angajarea la munca se lasa astetata. Asta insemnind ca nu ai un program solicitant la fel cum era cel al scolii. merci ca ai scris ca de fiecare data cind imi va fi dor de coi voi citi acest post. Mult succes tuturor fostilor colegi ai SSAJ. T.S.