Săptămâna trecută, am avut ocazia să lucrez ca translator pentru un grup de 5 studenţi de la facultatea de jurnalism din Olanda. (Au şi un video spot toţi împreună, dacă vreţi să-i cunoaşteţi, accesaţi pagina, click pe filmuleţul de pe această pagină web).
Scopul vizitei lor a fost realizarea câtorva articole pentru mass media scrisă, materiale radio şi TV despre Moldova şi problemele existente aici. Ceea ce îi deosebeşte de noi este spiritul rebel, libertate în tot ce fac şi un lucru foarte important: posibilitatea de a face practica de jurnalism într-o ţară străină pe banii proprii. Alţi colegi de-ai lor au mers să facă practica în diferite ţări din Europa, Asia, Africa. E o şansă nemaipomenită pentru un jurnalist de a face cunoştinţă cu situaţia presei şi cu diferite subiecte jurnalistice din întreaga lume.
Sunt nişte susţinători înrăiţi ai echipei de fotbal din Olanda. Am avut norocul şi ocazia să mergem împreună să privim meciul România-Olanda în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, unde majoritatea suporterilor erau de partea echipei României. Ce să zic, bineînţeles că olandezii au rămas mulţumiţi de meciul dintre Olanda şi România, mai ales că compatrioţii lor au câştigat cu scorul de 2-0. Mare bucurie pentru studenţii din Olanda şi mare tristeţe pentru cei prezenţi în scuar, care şi-au pus mari speranţe în echipa României. Unii din ei chiar purtau tricouri cu tricolorul, au venit chiar şi cetăţeni români, care erau fie în vizită la cineva, fie ca turişti, fie ca studenţi la universităţile din Republica Moldova. Am rămas profund impresionată de o întâmplare de care am avut parte la acelaşi eveniment: împreună cu Susan Peters, una din studentele din Olanda intervievam suporterii referitor la meciul care urma să aibă loc, şi astfel am dat peste cine credeţi? ex-consulul României în Olanda. Mare entuziasm şi mirare pentru Susan şi o mare onoare pentru mine. Sigur, că experienţa de traducere aduce după sine multe evenimente importante, cunoştinţe neaşteptate, oameni noi, cu experienţă în diverse domenii. De acest lucru m-am convins de nenumărate ori. O vizită la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism, la PRO-TV, la Radio Europa Liberă le-a lăsat impresii din cele mai bune.
Le-a plăcut foarte mult mămăliga cu tocăniţă, brânză ÅŸi smântână… La început, o mâncau cu furculiÅ£a, dar când le-am zis că, tradiÅ£ional, moldovenii o mănâncă cu mâinile, tare s-au mai bucurat. Au aruncat furculiÅ£a din mână ÅŸi au savurat mămăliga până la urmă cu mâinile 
PS: Încă o săptămână de lucru în domeniul traducerii se adaugă la CV-ul meu.
