Cum scriem despre minorități sexuale?

Dificil, tare dificil e să scrii despre comunitatea minorităților sexuale. Ca jurnaliști, trebuie să fim atenți la limbajul folosit, la surse, la text, la structura materialului, etc. Media din țara noastră scrie despre problemele acestora, viața lor, dar nu întotdeauna este obiectivă, echidistantă și imparțială. Înainte de a începe cursul de „Diversity Journalism”, am încercat să fac un material radio despre o persoană transsexual din Republica Moldova. Când spuneam cuiva despre faptul că făcusem un astfel de material, eram întrebată cu mirare: Și în Republica Moldova avem din ăștia? - Bineînțeles că da, răspundeam eu, doar că la noi se evită să se discute despre reprezentanții minorităților sexuale, respectiv comunitatea LGBT (comunitatea lesbienelor, gay-lor, bisexualilor și transsexualilor), drepturile și problemele lor.

Vorbeam despre un material radio. Acesta l-am analizat împreună cu Nadine Gogu la ore și am fost lăudată pentru imparțialitatea limbajului și atitudinii expimată în text, dar am fost un pic critcată referitor la abordarea surselor. Știam foarte bine că ar mai fi trebuit să includ și părerea specialiștilor la care se face referință în text, adică medici sau organizații care și-ar da cu părerea despre imposibilitatea persoanelor transgender din RM de a obține acte de identitate conform identității noi. Citiți articolul în continuare.

Pierduţi în propria identitate

 

(Fără acte de identitate în regulă şi fără medici specialişti – astfel îşi duc existenţa cele câteva persoane transgender din Republica Moldova. În majoritatea cazurilor, aceştia sunt victime ale discriminării în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi încălcării drepturilor la egalitate, la viaţă privată şi la libertatea alegerii)

 

Pe Alina, una din cele 6 persoane transgender din Republica Moldova, am găsit-o în biroul său în timp ce traducea nişte materiale la calculator. Aici lucrează de aproape jumătate de an, după ce la locul său vechi de muncă a fost obligată de administraţie să plece în concediu şi apoi să-şi dea demisia. Şi asta doar pentru faptul că a vrut să fie ea însăşi, spune Alina. De câţiva ani poartă haine pentru femei, pentru că se simte în sfârşit femeie. Cândva a fost bărbat. Acest lucru îl poţi înţelege dacă te uiţi în actul ei de identitate.

 

Alina: «Dacă în plan social, pe stradă, acasă, la noul serviciu nu am probleme cu identitatea, adică sunt identificată ca femeie, atunci când prezint actele de identitate, evident că produc un şoc extraordinar, pentru că în acte figurez ca persoană de sex masculin şi asta îmi creează foarte mare deranj».

 

Potrivit directorului Centrului de informaţii «GenderDoc-M», Alexei Marcikov, persoanele transgender din Republica Moldova au mari dificultăţi în perfectarea actelor de identitate în conformitate cu noua lor condiţie fizică. Şi asta pentru că Legislaţia Republicii Moldova privind actele de stare civilă nu permite eliberarea unui nou act de identitate pentru persoanele transgender până cвnd acestea nu prezintă un document oficial cu privire la schimbarea de sex. «A face tratament hormonal şi a face operaţie este doar o parte a acestei probleme. Există un alt aspect al problemei. Omul şi-a schimbat identitatea, a devenit el însuşi, dar ceea ce este în paşaportul său şi ceea ce este el în realitate - sunt două persoane diferite», spune Alexei Marcikov.

 

Imposibilitatea de a-şi perfecta actele de identitate îi face şomeri, ceea ce generează şi probleme financiare. «Iese un cerc, care se roteşte şi nu are nici început nici sfârşit. Omul nu poate schimba actele pentru că nu a făcut operaţie. Operaţie nu poate face pentru că nu are bani. Nu lucrează penru că nu are actele necesare. Şi astfel omul se află într-un cerc închis. Nici lucru, nici posibilitate de a face operaţie, nici posibilitate de a-şi schimba actele de identitate».

 

Tratament fără medici

 

Alina a avut nevoie de un deceniu pentru a se decide la o schimbare de sex, şi respectiv, la un tratament hormonal. «Procedura am început-o de sinestătător, oricât n-ar fi de straniu. O schimbare atât de serioasă am facut-o fără nicio intervenţie medicală. Prima dată m-am adresat cu problema mea în 1991, atunci RM nu m-a putut ajuta cu nimic, cum nu poate nici astăzi după 17 ani. Şi astăzi ca şi atunci, nu avem medici specialişti care să cunoască în detaliu problema respectivă şi ar putea cumva contribui cel puţin la tratamentul hormonal. Eu nu m-am adresat la medic, fiindcă ştiam de la început că nimeni nu mă va putea ajuta. Din cele citite, am început să-mi administrez medicamentele necesare şi schimbarea nu s-a lăsat multaşteptată», povestește Alina.

 

Reprezentanţii minorităţilor sexuale din Moldova sunt nemulţumiţi de faptul că medicii continuă să fie intoleranţi faţă de problemele acestora. Studiile sociologice demonstrează că 90% din aceştia, printre care şi persoane transgender, se plâng de o atitudine negativă din partea medicilor atunci când presupun că pacienţii lor sunt atipici. de orientare netradiţională, preferă să nu meargă la medic. Alina spune: ”Mrgând la un medic, pur și simplu riști să fii trimis la psihiatrie și riști să fii văzut ca o persoană neadecvată, ca o persoană care are probleme psihice”.

 

De aceea, Alina, la fel ca celelalte persoane din comunitatea minorităților sexuale, preferă să nu meragă la medic.

«Acum mă simt foarte bine, ba chiar mi-au dispărut unele probleme de sănătate pe care le-am avut în trecut. La medic nu am fost de mulţi ani. Cunoscând doza respectivă de medicamente, mi le administrez individual, pentru a-mi asigura schimbările care sunt deja pe sfârşite», spune Alina.

 

Cu toate acestea, Alina îşi doreşte o ultimă schimbare – intervenţia chirurgicală de corecţie a organelor genitale, care se realizează doar în unele clinici din străinătate cu foarte mulţi bani.  Speră să adune suma necesară ca să plece peste hotare şi să-şi facă operaţia mult-dorită. «Chiar dacă nu mi-ar permite să trec frontiera, m-aş îmbrăca pentru ultima dată măcar de departe să corespund imaginii din paşaport şi aş trece frontiera».

 

Un studiu realizat de Centrul de informaţii GenderDoc-M şi Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului CreDO arată că în Republica Moldova există aproximativ 2 mii de persoane de orientare netradiţională la o populaţie de peste trei milioane de oameni.

 

 

PS: Transgen (câteodată transgender sau transgeneritate) este un termen care se referă la fenomenul unde identitatea de gen a unei persoane este incompatibilă cu sexul biologic. O persoană transgen este una care nu se identifică cu sexual înnascut sau desemnat la naştere: de exemplu, o femeie transgen poate fi una care se naşte cu sex masculin (adică, ca băiat) dar identitatea sa de gen este feminină. De asemenea, persoanele transgen pot să nu se identifice nici cu genul masculin, nici cu cel feminin, sau pot avea o identitate de gen care incorporează caracteristice atât feminine cât şi masculine.

 

Un aspect a transgenerităţii este transsexualismul, care se referă la procesul prin care o persoană transgen îşi schimbă sexul pentru a face compatibiliate între identitatea sa de gen şi sexul biologic.