Lucru peste program… din iniÅ£iativă proprie

Ca să-şi asigure numărul necesar de lucrători pentru realizarea producţiei cerute de către clienţi, agenţii economici din Republica Moldova caută să creeze condiţii cît mai bune de muncă. Dar, din păcate, socoteala de acasă nu coincide întotdeauna cu cea de la târg, după cum spune un proverb. Lipsa de bani, cheltuielile neprevăzute, lipsa de susţinere din partea celor din jur îi împiedică pe aceştia să ofere condiţii acceptabile de lucru muncitorilor lor. De aceea, angajaţii preferă să renunţe la serviciu, pentru că nu vor să-şi distrugă sănătatea sau să muncească pentru un salariu mizer în comparaţie cu preţurile de pe piaţă. Cu probleme asemănătoare se confruntă şi Fabrica de articole de marochinărie «Artima» din municipiul Chişinău.

Utilaj modern de ajutor pentru muncitori

În prezent, Fabrica «Artima» are un venit de aproximativ 2 milioane de lei pe lună. Din aceşti bani, întreprinderea trebuie să-şi acopere chetuielile, să cumpere materie primă, să plătească salarii angajaţilor şi să îmbunătăţească condiţiile de muncă ale acestora, căci altfel riscă să-i piardă, iar plecarea angajaţilor de la o înreprindere se poate răsfrânge negativ asupra procesului de producere, inclusiv a activităţii întregii fabrici.

Potrivit Alexandrei Can, director general al SA «Artima», «anul trecut, pentru 9 luni, am investit în condiţiile de muncă la fabrică aproximativ 300 mii lei, fără obiecte sociale. Am modernizat cantina ca să asigurăm securitatea sănătăţii. Reamplasăm şi modernizăm depozitele, pentru ca muncitorii să nu umble prin frig, să nu ducă greutăţi, cumparăm haine speciale, instrumente, utilaj, pentru a asigura securitatea angajaţilor. În plus, plătim mai mulţi bani celor care lucrează cu materiale toxice, periculoase pentru sănătate (clei, vopsea). În fiecare zi, ne străduim să le asigurăm toate cele necesare pentru un lucru normal şi sigur».

Liubovi Covalenco, şefa Secţiei producere nr.4, afirmă: «În fiecare secţie avem brigăzi de lucru. Ele trebuie să producă un anumit volum de lucru. În secţia noastră, o brigadă produce câte 120 valize pe zi, ceea ce este un lucru foarte dificil». Potrivit acesteia, o valiză trebuie să treacă prin 250 de procese tehnologice, prin urmare membrii fiecărei brigăzi trebuie să se implice activ în lucru şi să muncească pe un echipament modern performant.

Pentru aceasta, în primul rând, odată ce a avut posibilităţi financiare, administraţia fabricii a procurat utilaje noi, care lucrează mai productiv şi facilitează munca oamenilor. Astfel, anul trecut, la fabrică au fost aduse 28 maşini noi de cusut, pe care le-au şi distribuit prin secţii. Alte achiziţii ale fabricii includ 2 maşini automate de croit a câte 6 mii de euro, aparate care asigură muncitorii cu apă potabilă rece şi fierbinte plasate câte unul în fiecare secţie. Totuşi, aceasta nu a îmbunătăţit cu mult activitatea fabricii, pentru că majoritatea muncitorilor continuă să lucreze la utilaje care datează încă din anii 80, uzate fiind de vreme.

Pe lângă echipament modern, asigurarea condiţiilor bune de muncă presupune şi un regim de lucru rezonabil pentru angajaţi. La fabrica «Artima», orarul de lucru cuprinde 8 ore, de la 8:00 până la 16:00, cu o pauză de jumătate de oră la masă, spune Nicolae Tătaru, şeful Secţiei Resurse Umane, Normare şi Salarizare a Muncii. «La amiază, au posibilitate să meargă la cantina renovată din clădire unde mâncarea costă 5 lei pentru muncitorii de la fabrică. Astfel, în cazul în care aceştia nu au 5 lei asupra lor, ei iau un tichet de 5 lei în baza căruia iau masa. Aceşti bani se reţin apoi din salariu», mai spune Nicolae Tataru.

Surmenaj contra plată

La această întreprindere, salariul angajaţilor se calculează în dependenţă de volumul de lucru efectuat pe zi. Astfel, unii muncitori preferă să rămână peste program ca să-şi asigure un salariu cât mai mare. Victoria Palii, muncitoare din Secţia de cusătorese, afirmă că poate rămâne peste program ori de câte ori doreşte şi nimeni din administraţie nu îi interzice acest lucru. «Uneori vin cu o jumătate de oră sau cu o oră mai devreme la muncă şi plec mai târziu de ora 16:00 ca să am un salariu mai mare, dar pentru aceasta trebuie să muncesc foarte mult». Victoria spune că, din când în când, este nevoită să lucreze la câteva maşini de cusut pe zi ca să acopere volumul întreg de producţie cerut de către administraţie. Asta se întâmplă din cauza deficitului de forţe de muncă la fabrică. Prin urmare, angajaţii sunt cei care aleg să rămână peste program, fără nici o obiectie din partea conducerii fabricii.

Alexandra Can comentează această situaţie spunând: «Nu obişnuim să lucrăm în weekend, doar în cazuri foarte rare. Dar, de obicei, muncitorii ramân peste program. Eu nu am dreptul să le interzic acest lucru, odată ce ei o fac din proprie iniţiativă. Totuşi, a doua zi, muncitorul este obligat să vină la locul de muncă la timp şi nu se acceptă scuze de genul «Am stat peste program şi pot să vin mai tărziu la lucru». Olga Meşcova, preşedintele Comitetului Sindical, spune că «potrivit regulamentului fabricii, muncitorilor li se plăteşte premii băneşti de 30% din salariu, în dependenţă de planul de lucru îndeplinit şi de calitatea produselor realizate». Acest lucru îi stimulează să muncească peste program şi să se străduiască să facă produse calitative.

Disciplina şi siguranţa la locul de muncă – sub aceeaşi ciupercă

Disciplina la fabrică este controlată la maximum, spune Nicolae Tătaru. Doar în cazuri rare, atunci când muncitorul a venit la muncă în stare de ebrietate, nu s-a prezentat la timp sau a plecat mai devreme, acesta este sancţionat prin mustrare aspră sau chiar demitere, în caz de nesupunere.

La capitolul tehnica securităţii, mai marii fabricii au grijă în fiecare zi să-i instruiască pe muncitorii nou-veniţi referitor la comportamentul în lucrul cu utilajele, ca să evite potenţiale accidente de muncă. De exemplu, maşinistele trebuie să ştie cum să ţină mâinile în timpul procesului de coasere, sa aranjeze materialul corect astfel încât să nu-şi prindă degetele. Alte norme ar fi: muncitorii trebuie să poarte uniforme speciale şi capul acoperit, să verifice maşinile de cusut înainte de a începe lucrul la ele. Dacă se depistează nereguli, mecanicii le rezolvă imediat, potrivit şefilor de secţii.

În acest context, Olga Meşcova adaugă: «În ceea ce priveşte condiţiile de muncă, am reparat veceurile, am pus boilere, avem apă fierbinte. In primul rând, când am cîştgat primele venituri, am reparat acoperişul clădirii, care curgea de multă vreme şi risca să se prăbuşească». Potrivit normelor de securitate, temperatura în încăperea fabricii pe timp de vară nu trebuie să depăşească 25 grade Celsius. Vara trecută, temeperaturile ridicate au cauzat mari probleme muncitorilor de la secţiile de la etajele de sus ale clădirii, din cauza supraîncălzirii acoperişului. «Pentru a redresa situaţia dată, am reparat ventilatoarele, aveam apă rece în robinet şi potabilă», spune Olga Meşcova.

În pofida investiţiilor foarte mari în renovarea încăperilor, procurarea utilajului modern, asigurarea securităţii la locul de muncă, condiţiile de lucru sunt departe de a fi ideale. Totuşi, conducerea fabricii speră să completeze golul rămas în viitorul apropiat, asta dacă vor produce suficient ca să obţină venituri suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.

Fabrica de articole de marochinărie «Artima» din municipiul Chişinău este specializată în producerea valizelor şi genţilor de voiaj din materiale sintetice. Potrivit datelor statistice, anual, întreprinderea produce 22 mii unităţi, ceea ce asigură un venit de aproximativ 22 de milioane de lei pe an.