Se spune că o femeie-poliţist trebuie să fie puternică, emancipată, rece, cu tărie de caracter. Dar oare nu 
orice femeie, fie ea poliţist sau pur şi simplu profesoară, medic, sau casnică, posedă aceste calităţi?
Angela Ursu, protagonista interviului ce urmează a ajuns poliţist din întâmplare. Nu regretă nimic din ce-a făcut în viaţă. Acum are grijă de copilul său, Stas. Stă acasă şi se bucură de primii paşi ai fiului său, de primele sale cuvinte şi de primele lui poezii dedicate mamei. Spune că nu ştie dacă va reveni la profesia de poliţist…
Angela Ursu a fost profesoară la un liceu din Basarabeasca, apoi inspector-controlor la Aeroportul Internaţional din Chișinău. Experiența de poliţist a determinat-o să creadă în egalitatea statutului femeii cu cel al bărbatului, indiferent de gravitatea situaţiei.
- De ce ai ales să fii poliţist?
Aşa a fost viaţa. Am acceptat să devin poliţistă din necesitate, după ce am rămas şomeră. În plus, aceasta era unica şansă la acel moment să arăt că o femeie poate să se afirme şi în acest domeniu.
- Cum s-a schimbat personalitatea ta în tot acest timp cît ai fost poliţistă?
M-am schimbat radical. Eram o fire energică, dar timidă, îndurătoare. Acum însă m-am adaptat profesiei pe care o am. Observ că sunt dură în unele situaţii din familie şi din afara ei, şi cel mai important e că am prins mai mult curaj. De aceea, acum sunt gata să înfrunt orice şi pe oricine.
- Cum te apreciază bărbaţii-poliţişti cu care colaborezi?
Eu, ca femeie-poliţist, nu am privilegii în nici un caz. De obicei, bărbaţii consideră că dacă e vorba de lucru, atunci toţi trebuie să fie la un nivel, să muncească în rînd cu ei, să lupte sau să folosească arma la fel. Deseori apar conflicte din motivul că poate femeia are o fire mai slabă, este mai sensibilă la unele lucruri, poate are nevoie să doarmă un pic ca să se relaxeze. Bărbaţii nu înţeleg asta. Ei motivează că la locul de muncă toţi trebuie să lucreze pe potrivă.
- Care este atitudinea cetățenilor față de tine ca femeie-poliţist?
Mă tratează la fel ca pe bărbaţi, nu fac nici o diferenţă. În plus, nu sunt unica femeie-poliţist care lucrează la Aeroport. Cetăţenii sunt conştienţi că, indiferent dacă sunt femeie sau bărbat, am dreptul să-l reţin, dacă descopăr neregularităţi. Pot să spun fără ezitare că nu am avut incidente din acest punct de vedere.
- Cum ai caracteriza femeia-poliţist din R.M?
Este curajoasă, hotărîtă în ceea ce face, activă în lucru, demnă de acţiunile sale.
- Cît de des ai simţit că un bărbat-poliţist este superior femeii-poliţist?
Am simţit asta doar în cazul cînd poliţistul-bărbat are mai multă experienţă de lucru. Dar, în general, nu mă tem să concurez cu bărbaţii, mă descurc în orice situaţie, indiferent cît de gravă este aceasta.
- Dacă ar fi să punem pe acelaşi cîntar femeia-poliţist din RM şi Uniunea Europeană. Care din ele crezi că este mai privilegiată?
Cred că sunt la acelaşi nivel în relaţia cu cetăţenii. Cu siguranţă poliţistele din RM nu sunt mai slabe decît poliţistele din UE. Deosebirea este că femeile-poliţiste din Europa conduc maşina de lucru, în timp ce în ţara noastră nu sunt prea multe astfel de cazuri.
- Dacă femei-poliţiste ar fi mai multe decît bărbaţi-poliţişti în Republica Moldova, care crezi că ar fi situaţia în ţară?
- Ar fi mai multă ordine şi s-ar înregistra mai puţine cazuri de luare de mită în rîndul poliţiştlor, deoarece bărbaţii stau la locul de muncă şi se gîndesc la cum ar putea să ma facă nişte bani în plus, iar femeia-poliţist îşi face cu demnitate datoria pînă la urmă.
