Să urc sau să nu urc în troleibuz – aceasta-i dilema!!!

Călătoresc în fiecare zi cu troleibuzul şi văd multe în acest mijloc de transport. Fie sunt murdare, cu sticlele nespălate nu ştiu de câtă vreme, că nici nu poţi privi prin geam; fie că sunt pline de oameni de tot felul, mirosuri diverse, discuţii pe toate temele posibile şi imposibile; taxatori, şoferi şi pasageri care neapărat intră în conflict, se înjură, se ceartă sau, de ce nu, uneori chiar discută ca şi cum s-ar fi cunoscând de un car de vreme. Am considerat că ar fi un subiect interesant şi actual pentru public, de aceea am scris un reportaj de la faţa locului. Iata ce a ieşit!

“Achitaţi taxa, vă rog!”, “Cine a intrat, vă rog, achitaţi taxa!”, “Următoarea staţie …”, “Atenţie, uşile se închid!”, “La ieşire, vă pregătiţi din timp!”, “Nu uitaţi bagajele şi obiectele personale în salonul troleibuzului!” – acestea sunt cuvintele pe care le aud călătorii din troleibuze, care se grăbesc la muncă în fiecare dimineaţă sau acasă după amiază. Autorii acestor cuvinte devenite deja arhicunoscute sunt taxatorii din transportul public sau şoferii troleibuzelor, de care, în mare parte, depinde şi menţinerea ordinii şi a atmosferei plăcute în troleibuz.

Troleibuzul nr.13 parcurge o rută destul de lungă şi are parte de multe «peripeţii». Acolo poţi vedea tineri veseli, bătrînei obosiţi de aglomeraţie şi neputinţă, doamne mîndre, elevi cu ghiozdanele în spate. Acum e ora 14:30. Troleibuzul nr.13 a oprit la staţia de pe bulevardul Ştefan cel Mare. Coboară un val întreg de oameni care se risipesc în toate părţile. Îndată urcă un număr mic de călători, grăbiţi să se aşeze. Julipa Galina, taxatoare în acest troleibuz de aproape doi ani, crede că apariţia conflictelor şi neînţelegerilor în troleibuz depinde, în mare parte, de comportamentul celui care cere pasagerilor să plătească pentru călătorie. «Eu nu m-am confruntat niciodată cu oamenii în troleibuz, pentru că încerc să fiu întotdeauna amabilă cu ei, chiar dacă aceştia sunt uneori iritaţi sau stresaţi», spune Galina, o doamnă destul de plăcută, cu un limbaj inteligent, datorită studiilor superioare pe care le are. La întrebarea în ce măsură pasagerii achită taxa pentru călătorie, ea a răspuns fără ezitare «am peste 1000 de călători în fiecare zi şi toţi achită amabil, cu excepţia celor care prezintă legitimaţii speciale sau abonamente». Mai există şi persoane care se fac a nu vedea taxatorul, ei privesc peste geam, în speranţa că nu vor fi observaţi. Norocul le surîde doar unora din ei, căci alţii sunt depistaţi de către controlor, care monitorizează cu atenţie situaţia din transport. Staţie cu staţie, troleibuzul e deja arhiplin. Câţiva tineri se ridică pentru a oferi locul bătrânilor şi femeilor. Taxatoarea zâmbeşte «Astăzi tinerii sunt la fel de educaţi ca mai înainte». Faptul că doar persoane în etate, inclusiv un bătrînel cu pălărie şi baston, care priveşte curios spre mulţimea din troleibuz, stau aşezaţi, confirmă cele spuse. Cobor la staţia de pe strada M.Sadoveanu şi urc în troleibuzul nr.24. Vera Berehteni este taxatoare de 9 ani. Numără banii adunaţi de dimineaţă şi îi predă controlorilor. Merge în spate să-şi facă serviciul. Se aud strigăte şi înjurături. Un călător refuză să plătească, pentru că nu are bani la el. Ghinionul a făcut ca un controlor să fie în troleibuz în acest moment. Conform regulamentului, călătorul care nu are posibilitate sau nu doreşte să achite taxa pentru călătorie sau transportarea bagajului este obligat să părăsească necondiţionat vehiculul. În final, pasagerul revoltat a fost forţat să coboare la următoarea staţie. La întrebarea câte astfel de cazuri a întâlnit în experienţa sa de taxator, doamna a răspuns cu un ”e-he-he…, foarte multe”. Deseori pasagerii intră în transport cu multe bagaje. Regula spune (chiar indică la panoul din faţă) că pentru fiecare bagaj taxatorul are dreptul să ceară cîte un leu, însă în majoritatea cazurilor ei refuză categoric să plătească. Şi pentru că deserveşte călătorii timp de aproape un deceniu, Dna Vera a întîlnit tineri care au tupeul să afirme că ”bătrînii şi-au trăit viaţa, noi încă mai avem de trăit”, refuzînd să ofere locul celor în etate. Un studiu din cadrul Proiectului „Rapid şi comod pentru călător – eficient pentru transportator” spune că, regulamentul obligă fiecare taxator să fie amabil şi atent cu pasagerii, „ceea ce e departe de a fi adevărat”, afirmă şoferul troleibuzului nr.23 din capitală, Andrei Talpă. El deseori aude certuri şi strigăte din salon, printre care se evidenţiază şi vocea taxatoarelor. Alteori, ziua trece fără incidente şi atmosfera e destul de calmă. Prin urmare, concluzia ar fi „După cum dai bună ziua, aşa ţi se răspunde”, declară hotărît şoferul. Comportamentul călătorilor în transport deseori lasă de dorit. El îşi aminteşte cu indignare de un cetăţean, care a dat buzna în cabina lui, acolo unde legea interzice intrarea persoanelor străine, şi l-a forţat să oprească. Atunci şoferul i-a răspuns amabil că troleibuzul nu este microbus să oprească la orice pas, el opreşte doar la staţie, conform regulamentului, care arată că „uşile se deschid numai în staţie, cu excepţia cazurilor de necesitate (blocări, avarii etc.)”. Zis şi făcut. Atunci, cetăţeanul a început să înjure, însă, la vederea unui poliţist, a încetat. A zburat din troleibuz cît ai zice „peşte” şi a trecut neregulamentar strada. În acel moment, el a fost la un pas de a fi lovit de o maşină care circula regulamentar pe autostradă, povesteşte cu groază conducătorul. Pe de altă parte, călătorii care folosesc frecvent troleibuzele ca mijloc de transport, consideră că taxatorii, la fel ca şoferii şi controlorii, dau dovadă de puţină cultură, atunci cînd se confruntă cu diverse incidente de acest gen. Bunăoară, Rodica Bulgari, o domnişoară „fidelă” acestui tip de transport, povesteşte despre un caz recent. „O doamnă destul de simplă s-a aşezat pe scaunul de lîngă mine. Ea a scos din geantă un leu să achite taxa pentru călătorie, dar taxatoarea a ignorat-o, probabil din neatenţie. Atunci femeia a aşteptat ca taxatoarea să meargă a doua oară pe lîngă ea şi atunci chiar să-i spună să ia banii, dar ghinionul a făcut ca un controlor să o remarce. Atunci el a început să înjure şi să o ameninţe pe femeie cu amendă”. Din spusele interlocutoarei, nu avea sărmana femeie cum să se apere, căci vocea controlorului exploda fără încetare. Oamenii, martori la incident, au confirmat că femeia într-adevăr făcuse tot ce depindea de ea la acel moment. Din fericire, ea nu a mai plătit amendă, datorită intervenţiei şi solidarității pasagerilor. Un alt călător, Ion Panainte, care caută în buzunar ceva mărunţiş să achite taxa, povesteşte un caz cu totul ieşit din comun. „La o staţie, şoferul troleibuzului în care mă aflam a frânat brusc şi persoanele care stăteau în picioare, gata de ieşire, au căzut unii peste alţii”. La revolta victimelor, conducătorul transportului a năvălit cu ofense „Ieşiţi, vacilor, afară, chiar acum!”. Aceasta contrazice totalmente regulamentul conform căruia, şoferul unităţii publice de transport trebuie „să evite virajele şi frânările bruşte”. În plus, el trebuie să fie la fel de amabil şi atent ca şi taxatorii. După cum se ştie, în Chişinău, troleibuzele sunt unităţile de transport cel mai des solicitate de către cetăţeni. În primul rând, o călătorie cu troleibuzul costă mai ieftin. În al doilea rând, ele sunt încăpătoare şi oferă gratuitate pentru mai multe clase sociale. De aceea, ele deseori sunt pline de călători, ceea ce provoacă nemulţumiri, conflicte şi incidente minore. Astfel de cazuri se întâmplă în fiecare zi, şi nici regulamentul, nici nivelul de educaţie a persoanelor vizate nu le pot preveni.