Să fii jurnalist astăzi nu e un lucru uşor, chiar dacă e la modă. Tot mai mulţi tineri se avântă să devină jurnalişti, 
însă puţini din aceştia realizează riscurile pe care trebuie să şi le asume atunci când îşi fac meseria. Spun asta pentru că, în ultimul timp, aud tot mai des vorbindu-se despre agresiunile, nedreptăţile, violenţele, abuzurile, şi chiar atacurile la care sunt supuşi jurnaliştii mai curajoşi şi mai devotaţi profesiei lor ca oricine. În aceste zile, presa din România trâmbiţa despre agresiunea la care au fost supuşi doi ziarişti la finalul unei partide de fotbal care a avut loc la Cluj. Mă refer la acest subiect, pentru că şi la noi, în Republica Moldova, există astfel de cazuri. Deosebirea ar fi că aici, jurnaliştii sunt “atacaţi” sau “intimidaţi” în ceea ce spun de către autorităţi, cel puţin despre acest lucru se vorbeşte în mass-media de la noi. În România, însă, ziariştii pot deveni victime ale huliganilor sau ale altor persoane, cărora aceştia le-au trecut prin faţă, sau au scris ceva ce nu le convine. Ce ne rămâne de făcut atunci? Să renunţăm la noi înşine şi la drepturile noastre sau să luptăm până la capăt? Ziariştii de la Cluj au hotărât să lupte. Aceştia au scris un memoriu împotriva agresorilor, care, speră ei, vor fi pedepsiţi de autorităţi conform legislaţiei. Astfel, solidaritatea ziariştilor din România şi-a arătat colţii nu numai prin acest memoriu, dar şi prin faptul că au scris despre acest caz în majoritatea publicaţiilor clujene, inclusiv: Clujeanul, Monitorul, CityNews, Ziua de Cluj, unde se poate de văzut realitatea celor spuse în cuvinte.
